Cuibul ACVILEI DE MUNTE
                  Acvila de munte a fost de-a lungul istoriei simbolul multor popoare de pe intregul mapamond. Cele mai puternice imperii, pana la indigenii din salbaticii, adorau acvila de munte. De la Muntii Stancosi pana peste padurile de conifere, acvila isi intinde imensul teritoriu de vanatoare. Acvila refugiata azi in munti a dominat in trecut si zonele joase. Amenintata de prezenta umana sa refugiat in munti in zone izolate. Lungimea corpului este de 80 - 90 cm si greutatea medie cuprinsa intre 4 – 6kg, femelele fiind mai mari. Anvergura aripilor este cuprinsa intre 190 - 225 cm. Fiind cea mai puternica rapitoare de zi, hrana ei variaza de la iezi de capra negra pana la nevastuici. Cu vederea ei foarte potenta, decopera prada in cele mai ascunse locuri din muntii unde vietuiesc capra neagra si marmota, in  goluri alpine, paduri si tufisuri unde intalnim cocosul de munte, corbul, jderul, nevastuica, pisica salbatica, vulpea, iepurele, si alte multe speci de pasari. Încă din lunile februarie – martie, cand iarna nu se da dusa din Muntii Bucovinei, acvilele de munte isi imbunatatesc  cuibul cu ramuri de conifere si foioase si se pregatesc pentru procesul de cuibarit. Din februarie pana in aprilie acvila de munte se dedica  paradei nuptiale si teritoriale. Acestea amenajeaza doua sau chiar trei platforme diferite, in stanci inaccesibile sau in brazi foarte inalti. La sfarsitul lunii martie  femela depune doua oua.  Al doilea il depune la trei patru zile de la primul. Se crede ca aceasta determina in majoritatea cazurilor moartea puiului secund.  Clocirea oualelor dureaza in jurul la 45 de zile. La inceputul lunii mai puiul iese din ou, iar in rare ocazi si al doilea, dar cand sunt doi, la scurt timp puiul mai mare il mananca pe cel mai mic datorita lipsei de hrana, aceast comportament denumindu-se cainism.  Femela petrece aproape tot timpul langa cuib hranindu-l si avand grija de pui,  protejandu-l de frig si ploi, iar masculul vaneaza singur pentru ei dar si pentru sine.   
     In continuare vrem sa va prezentam un articol despre acvila de munte, cu date originale, stranse de-a lungul a trei ani de studiu, cele mai multe din ultimul an, cand am descoperit cuibul  monarhei  inaltimilor,fiind  in acelasi timp una din putinele perechi din Romania.
                   Este sfarsitul primaverii. Plecat fiind de ceva timp la rotitul cocosilor de mesteacan deja imi fac planurile pentru urmatoarele zile: cautarea perechii de acvile de munte. Timp de trei ani, impreuna cu fratele meu Emil Bodnari, am vazut  perechea de acvile de munte iar in nenumarate ocazii le-am observat planand cu puiul pe cerul Bucovinei sau stand la panda in arborii inalti.
                                      

             În aceşti ani, multe zile le-am dedicat căutând zona lor de cuibarit, fiind siguri că ne aflăm pe teritoriul lor. Acestea stapanesc  o mare suprafata  de pana la 190 km². Din observatiile facute presupuneam unde ar fi zona de cuibarit dar cuibul in sine nu era de gasit.
             26 mai : Rasaritul ma gaseste in zona unde presupuneam ca ar fi aria de cuibarit al acvilelor. Echipat cu tot ce dispun si am nevoie pentru observare incep urcarea spre versantul impunator. Roua si aerul tare facea ca atmosfera sa fie racoroasa in golul subalpin. Dupa doua ore de urcat imi caut un loc cu vizibilitate buna peste creasta si peste vaile dimprejur. Sub un molid pletos ma asez, imi montez camera video pe trepied, camera foto o tin la indemana iar binoclul este nelipsit de la gat. Ma camuflez si scanez valea muntele si cerul. Dupa doua ore de dibuit vad silueta impunatoare a unei rapitoare pe inaltul cerului, iar imediat de dupa creasta apare o a doua. „ESTE PERECHEA DE ACVILE!!!”, am exclamat singur in soapta, plin de bucurie.



Planau in cercuri ridicandu-se tot mai sus inspre vazduh.  Am fixat obiectivele pe ele si, in ciuda distantei foarte mari, ba inregistram video ba fotografiam. Nu le-am mai vazut timp de doua ore, dar cand imi ascut auzul, de undeva din departare se aude zarva mare. Croncanitul corbilor agitati indica faptul ca cel mai probabil sunt la un cadavru ori au de furca cu acvilele. Imi concentrez privirea prin binoclul indreptat in directia croncaniturilor. Perechea de acvile erau atacate de corbii care se hraneau dintr-un cadavru.  Acvilele s-au retras de acolo, venind unde le-am vazut de dimineata. Se tot roteau deasupra versantului pana cand s-au facut nevazute dupa crestele acoperite de padurea seculara a acestuia. Era semn bun ca prin zona aceea trebuie sa fie cuibul.


                  Mi-am luat toat echipamentul si am plecat spre locul acela. Intre timp s-a innorat iar vantul a inceput sa sufle cu putere, se apropia furtuna, dar am continuat. La nici jumatate de ora s-a revarsat o ploaie torentiala si trasnea de se cutremura pamantul .M-am adapostit pentru moment sub un fag des. Am facut o inregistrare video iar apoi am pornit prin ploaie vazand ca nu se mai opreste. S-a ridicat o ceata deasa iar prin padurea seculara se vedea putin in distanta. Un teren abrupt cu cazaturi, cu stancarii, mi-a ingreunat foarte mult cautarile. Am umblat toata zona aceea dar fara nici un rezultat. Am hotarat sa ma duc in alta zona de unde sa pot observa miscarea acvilelor. Am gasit un loc bun, iar binocland toata acea zona am ramas intepenit cu privirea la ce vedeam prin lentilele binoclului. La mare distanta de mine in versantul abrupt la vreo 5 metri de la varf in jos, intr-un brad secular, era montat un  platou urias din crengi. „ESTE CUIBUL  ACVILELOR!!!” am exclamat. Nu imi venea sa cred nici mie ce vedeam. O pata alba se ridica din cuib miscandu-se usor. „ESTE SI UN PUI IN CUIB!!!” am spus, da, un pui de acvila de munte. Am filmat si fotografiat cateva cadre de la distanta aceea foarte mare, mi-am luat bagajele in spate si am plecat entuziasmat spre directia cuibului. A inceput iar ploaia dar acum era ceata si mai deasa, am cautat pana la lasarea intunericului. Ud pana la piele si frant de puteri am coborat fara sa gasesc cuibul dar plin de multumire ca am vazut cuibul si puiul de acvila in el. A doua zi, dis de dimineata pregatit,  am reluat cautarile. Din nou a inceput ploaia de dimineata, o ploaie care nu s-a oprit deloc toata ziua. Cautand cuibul am gasit indici prin padure caci cuibul este prin zona: craniu de nevastuica, un altul de jder si diferite oase.  La ora cinci jumatate, dupa amiaza, am reusit sa zaresc printre crengile brazilor printre ceata deasa cuibul imens al acvilei de munte. Nu mai vazusem pana atunci un cuib asa de mare.  Eram multumit caci in sfarsit, dupa trei ani de cautari, anul acesta dupa doua zile, am gasit cuibul. De acum aveau sa urmeze  multe zile de stat la panda fara sa deranjez, ascuns la maxim ca sa surprind momente din viata parintilor si a puiului.


           In urmatoarea zi de dimineata am venit la panda intr-un loc ascuns de unde vedeam cuibul . Am observat parintii venind la cuib, hranind puiul, aducand ramuri verzi de foioase pentru a imbunatatii cuibul si a-l face mai comod pentru pui.  Dupa vreo cinci ore de stat la panda am urcat intr-un molid vecin al bradului unde era cuibul pentru a observa puiul mai aproape si a monta o camera de monitorizare acolo. Pentru prima data in viata,  la circa 7 m de mine, puiul de acvila statea culcat langa prada adusa de parinti, un pui de vulpe. L-am analizat in de-amanunt , l-am fotografiat,  filmat si am coborat de acolo de sus emotionat la maxim. Ajuns acasa am studiat filmarile si fotografiile si dupa aprecierea mea puiul avea varsta aproximativa de trei saptamani.
                     

             In mare parte  a zilei puiul digera hrana. Masculul vaneaza aproape zilnic la inceput cand puiul este mic, hrana fiind alcatuita in mare parte din pasari iar in timp , puiul crescand, apetitul este foarte mare. Atunci masculul incepe sa vaneze prazi mai mari ajutat in vanatoare si de femela. Jderi, pui de vulpe, pisici hoinare, iepuri, si alte mamifere mici au reprezentat meniul progeniturii.  La o luna de viata ii apar primele pete negre din puful alb, penajul incepand sa creasca repede odata cu corpul deja marisor al puiului. In zilele calduroase din iunie femela acum il protejeaza de caldura iar cand este furtuna il acopera cu corpul ei masiv. Noaptea femela ramane in cuib alaturi de pui protejandu-l.


               
La doua luni puiul sa schimbat complet , este acoperit de penaj inchis la culoare iar marea parte a zile o dedica aranjand penele, ciugulidule minutios. De acum, parintii petrec foarte putin timp la cuib. Vin doar aducand hrana si ramuri infrunzite pentru a improspata cuibul.

                   

Acum parintii vaneaza prazi de dimensiuni mari. In una din zile masculul aduce la cuib o vulpe adulta, vanata de putin timp. Lasa prada in cuib si pleca. Este timpul ca puiul sa invete singur sa sfasie hrana si sa se hraneasca.


                   
Mai mereu isi intareste musculatura exersand zborul deasupra cuibului, dand din aripi, ridicandu-se la putina distanta deasupra cuibului. Diferenta de penaj este foarte vizibile dintre un adult si un pui care este gata sa paraseasca cuibul. Adultul are penaju capului si gatului maro-auriu  iar restul corpului brun-maro iar puiul are pete albe la picioare, la baza cozii si la mijlocul aripilor iar restul corpului maro inchis,  acest penaj il va schimba de cateva ori timp de 4 ani pana va deveni adult cand va fi activ sexulal si isi va cauta pereche. La aproximativ  65-70 de zile de la iesire din ou puiul este capabil sa se hraneasca singur, si-a intarit musculatura aripilor iar acum este pregatit sa isi ia zborul.
                        


Parinti incearca in multe modalitati sa il faca pe pui sa paraseasca cuibul, planand prin apropierea cuibului cu prada in gheare, nehranindu-l cateva zile. Dupa parasirea cuibului va sta alaturi de parinti  in jur de 20 de zile pentru a invata sa vaneze. Devine complet independent la sfarsitul toamnei cand pleaca in cautarea teritoriului. Parinti sunt sedentari. Puiul isi va cauta pereche pe viata  in jurul varstei de 4-5 ani cand ajunge la maturitate sexuala iar acesta poate migra la foarte mare distanta de locul unde a eclozat. Acvilele de munte traiesc in jur de 32 de ani.


             
              Deranjul determinat de activitatile forestiere si de vanatoare sunt principalele pericole pentru aceasta specie. Imbunatatirea activitatilor forestiere, pastrarea arborilor batrani, protejarea zonelor stancoase  de cuibarit si reducerea deranjului produs de activitatile umane, in special de vanatoare, sunt necesare pentru conservarea speciei. 
              Inainte ca puiul sa isi ia zborul, impreuna cu Marius Marcu Orhean, mergem pentru ultimele observatii din acest an in zona cuibului, stand  la panda, observand puiul si perechea de acvile. Ne-a oferit momente unice, emotionante, a fost un privilegiu de a observa, admira si studia comportamentul si viata perechii si a puiului. Am incercat sa fim cat mai discreti sa nu deranjam traiul salbatic.  

      
             Intr-un brad secular in versantul muntelui din vatra Bucovinei salbatice, un pui de acvila de munte sta gata sa isi ia zborul. In orice zi puiul descendent al perechii de acvile, din putinele de pe teritoriul Romaniei, isi va lua zborul pentru a stapani inaltimile cum a facut din toate timpurile acest mitic si suprem pradator din toata ornitologia noastra.
            Pentru viitor, noi, Asociatia WILD BUCOVINA, ne-am propus ca unul din obiective sa fie conservarea faunei salbatice, astfel acvila de munte va reprezenta una din prioritati. Pentru un studiu mai detaliat al acvilei de munte si pentru a indeplini toate obiectivele Asociatiei  WILD BUCOVINA avem nevoie de aparatura mai performanta si de resurse financiare.
              Pentru contact si mai multe detalii va invitam sa vizitati site-ul web al Asociatiei  http://wildbucovina.ro/ , pagina de Facebook:     https://www.facebook.com/wild.bucovina?fref=ts si canalul Youtube https://www.youtube.com/channel/UCueoWpx5FjBIfDkY6PXiNUA.
                                                                                                                               
     autor Bodnari Stelian
Copyright ©  WILD BUCOVINA 2015


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu